Iernile sufletului, Katherine May

Descriere

Uneori este de ajuns un derapaj de la cursul obisnuit al vietii ca sa ai un sentiment de dislocare si singuratate: o boala neasteptata, pierderea cuiva drag, o despartire, probleme la job. Cand sotul sau s-a imbolnavit, iar ea a fost nevoita sa renunte la o slujba foarte solicitanta, Katherine May s-a trezit aruncata intr-un ocean de incertitudine si izolare. Cartea aceasta e marturia felului in care a reusit sa depaseasca momentele grele si a invatat sa le priveasca mai degraba ca pe niste sanse de a se dezvolta. Transformarile incredibile prin care natura trece in timpul iernii pentru a supravietui frigului i-au slujit autoarei drept surse de inspiratie, dandu-i puterea de a continua.

Folosind exemple din literatura, mitologie sau lumea naturala, Iernile sufletului aduna o serie de lectii inspiratoare despre puterea eliberatoare a odihnei si a retragerii.

Katherine May ne invita la acceptarea tristetii prin retragerea din lumea agitata, la descoperirea bucuriei care exista in frumusetea trecatoare a iernii, la  intelegerea vietii ca un fenomen ciclic, nu ca o linie continua. Iar minunatul ei memoir, care a cucerit cititorii din intreaga lume, ne invata sa imbratisam, pur si simplu, iernile din vietile noastre.

„O analiza eleganta despre puterea consolatoare a naturii si cum aceasta poate fi minunat de vindecatoare, chiar si in zilele cele mai grele.“ – Sunday Express

„Inteleapta, radicala si linistitoare. Este o modalitate originala si revigoranta de a privi iarna, atat ca anotimp, cat si ca metafora a unor momente grele din vietile noastre.“ Lucy Jones

„O carte extraordinar de frumoasa.“ – Elizabeth Gilbert

„In lumea noastra contemporana, mereu prinsa cu multe treburi, incercam intruna sa amanam instalarea iernii sufletesti. Nu-i ingaduim niciodata sa se faca simtita pe deplin si nici nu avem curajul de a recunoaste ca ne-a ravasit.

O traire a unei aspre ierni sufletesti ne-ar face bine cateodata. Trebuie sa incetam sa mai credem ca aceste perioade din viata noastra sunt cumva prostesti, un esec al nervilor, o lipsa de vointa. Trebuie sa ne oprim din incercarea de a le ignora sau de a le da deoparte. Sunt reale si cer ceva de la noi. Trebuie sa invatam sa poftim iarna in vietile noastre.

E posibil sa nu avem libertatea de a alege daca sa ne traim iarna sufleteasca, dar putem alege cum sa o traim.“